Isi ''cara'' monotonia de zi cu zi, trecand prin fata blocului. Pare resemnata, are o atitudine de nepasare. Trebuie sa aduca bani in casa. Sotul ei beat face urat in lipsa bauturii. Copiii s-au lasat de mult timp de scoala. Nu-si permite sa isi cumpere lucurile care ii plac, nu isi permite sa se resfete. Insa ea merge mai departe in ciuda tuturor lucrurilor.
O samanta aruncata pe jos. Mersul si miscarea degetelor denota o oarecare banala obisnuinta. Expresia fetei da de gol amaraciunea. Acelasi drum in fiecare zi. Din nou si din nou, iar si iar. Asteptand tramvaiul priveste oamenii din statie. Simte invidie, tristete, pentru ca ceilalti par impliniti, veseli. Urca in tramvai. Ca de obicei aglomeratia e la ea acasa. Insa nu ii mai pasa. Deja actioneaza precum un robot, nimic nu mai e colorat ci gri.
Dar trebuie sa ajunga la serviciu, sa faca rost de bani pentru ca sotul ei sa-si cumpere bautura, pentru a-si intretine familia. Nici ei nu ii place, dar se simte obligata. Pacat. Atata munca si nicio satisfactie....
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu