Mi-e dor sa stau afara toata ziua si sa ma joc cu copiii, sa vin murdara acasa de pamant si praf. Sa fie o multime de copii in fata blocului. Sa ne jucam de-a v-ati ascunselea, baza, 1,2,3 la perete stai, cat e ceasul, imparate..hehe.
Sa vin acasa doar sa rup un colt de paine, sa iau o gura de apa dupa care sa reincep jocul. Sa rad. Seara sa cad moarta de oboseala in pat. Sa ma uit la desene. Sa cumpar cornuri ca sa completez albumul cu pokemon sau dragon ball Z. Sa n-am nicio grija. Sa ascult muzica din '99, chiar daca acum tuturor ni se pare praf. Sa le imitam pe fetele de la Andre in fata blocului. Sa stam toti pe banca din fata blocului si sa ne jucam flori, fete si baieti si cand vecinii trec sa le zicem un saru'mana d'ala. Sa ne certe vecinii ca iar am facut mizerie in fata blocului. Sa desenam papusi pe trotuar. Sa ne certam pe creta.
Things which have all passed away. Only the memories remain.
Abonaţi-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Superb.
adevarul e ca ma regasesc in ceea ce ai scris.
Trimiteţi un comentariu