Life

Luni, ora 12.30, un anost inceput de sapatamana. Inca unu din nesfarsitul sir si monotonia continua.
La metrou la Universitate pluteste un aer plictisitor. Da, plictisitor. Se citeste pe fetele oamenilor, fie ei elevi, studenti, adulti etc. faptul ca nu au chef de inca o zi de scoala sau de munca. Pe fundal se aud cateva acorduri de chitara ale unor oameni care canta de nevoie, presupun.
La ce vreau sa ajung? Nu la faptul ca romanii ar fi oameni lenesi (sunt patriotica :))), ci la faptul ca oamenii au inceput sa actioneze mecanic. Sunt foarte preocupati de serviciul lor, de ceea ce trebuie sa faca. Se afla intr-o extrema graba. Au uitat sa stea o clipa si sa fie atenti la lucrurile simple ale vietii sau la ceea ce ii inconjoara, sa asculte sunetul vietii.
Superficialitatea e la putere, it rulz. Totul e de suprafata. Chiar si prieteniile sunt ca sa fie. Spiritul de turma e in floare: ''fac asa ca asa face si X-ulescu'' si, in cele mai multe cazuri, nu este benefic, pentru ca lucrurile pe care le face X-ulescu nu sunt intotdeauna bune exemple de urmat. De aceea si atatea cazuri de copii care se apuca sa fumeze de la varste fragede...droguri. alcool etc.
Inca un lucru ar fi RASISMUL. Unii oameni nu inteleg sau nu vor sa inteleaga ca avem cu totii loc pe Pamant. Marturisesc ca mie nu imi plac americanii, pentru simplul fapt ca se cred prea inteligenti, se cred Dumnezeu. Stiu ca reprezinta o mare putere in lume, dar putina modestie nu ar strica.
Whatever, nu stiu cum am ajuns de la o zi de luni la rasism:)))[sunt si eu ca Tolontan:))):P], dar asta e parerea mea.